Sunt proasta..

Sunt proasta si stiu asta. Nu pot sa cred ca gandesc ce gandesc acum. As fi capabila sa trec peste. Nu pot sa inteleg cum m-ai schimbat atat de mult. Mai stii cand imi promiteai ca nu o sa renunti la mine? De ce ai facut-o? De ce acum cand incepea sa fie iarasi bine? Am nevoie macar de raspunsuri. Am nevoie sa inteleg. Nu pot sa accept ca s-a terminat. Mintea mea nu vrea sa inteleaga. Ieri era frumos si bine. De ce nu ai vrut sa imi spui? De ce m-ai lasat sa cred ca incepe iar sa fie bine? Vreau raspunsuri. Nici macar nu stiu ce sa spun, ce sa fac. Am un gol enorm in piept, care se mareste cu fiecare secunda, mai mult si mai mult. In curand o sa ma acapareze si atunci o sa stiu ca am murit, cel putin in interior. Nu am eu norocul sa scap asa usor. Te iubesc! Iti jur!

Nu pot sa cred, nu vreau sa cred....

Nu pot sa cred ca m-ai tradat! Nu pot sa cred ca m-ai mintit! Nu vreau sa cred ca s-a terminat, ca eu visam la cai verzi pe pereti si tu ai facut asta! Este ireal. Parca sunt intr-un film prost, intr-un cosmar. Nu mi-ai dat nicio sansa sa incerc sa fac ceva. Ti-ai batut joc de atata timp, de atatea amintiri, de atatea lucruri frumoase. Acum nici macar sa imi raspunzi nu vrei. Nu poti sa imi spui de ce! Vreau sa mor. Vreau sa nu ma mai doara. Vreau sa treaca totul! Vreau sa ma trezesc, sa fii langa mine si sa ma linistesti si sa imi spui ca a fost doar un vis urat, ca inca suntem numai noi doi asa cum imi spuneai. Doare! Doare cum nu credeam ca poate sa doara vreodata. Vreau sa stiu de ce. Atat.

Mail-uri e pe vremea cand totul era perfect...

O sa incep sa postez mail-uri trimise de mine catre tine si apoi o sa urmeze comentariile de rigoare. Mi se pare o metoda foarte buna de a-mi aminti.


"stii...asta e un lucru pe care il ador la tine....ca esti complicat...si ca imi este greu sa te inteleg....si nu mam simtit jignita pentru ca de cele mai multe ori eu am simt idioata dea dreptul...si chiar daca nu ma crezi chiar sunt extrem de norocoasa ca te am langa mine...ma intelegi..sau incerci...ma accepti asa cum sunt si mai mult decat atat ma si iubesti...ce as mai putea sa  mai cer? Ador sa pot spune ca esti al meu...sincer chiar cred ca fostele tale au fost fraiere ca teau lasat sa pleci...te iubesc mult!"

Ciudat dar inca mai simt asta oarecum. Inca pot spune ca sunt norocoasa ca esti al meu. Chiar daca nu te mai straduiesti la fel de mult ca la inceput, probabil ca nici eu nu o mai fac. Asta se intampla cu trecerea timpului. Ajungi sa cunosti tot mai bine persoana de langa tine, sa fi tot mai sigur pe ea, deci prin urmare sa nu te mai stresezi. M-am resemnat cu asta. Dar sa revenim la subiect: am ales acest mail pentru prima postare de genul pentru ca este de foarte devreme (mai exact 11 august 2010) si mi se pare cea mai draguta din acea perioada. Te iubesc. Sincer. Tu mai faci asta? ;;)

Nu imi vine sa cred...

   Nu imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat totul. Ieri ne iubeam si era totul ok, iar astazi nu mai e decat amintirea a ceea ce a fost. Simt durere. Nu stiu ce fel de durere pentru ca o resimt fizic, dar nu are nicio cauza evidenta, deci nu pot sa ma gandesc decat ca durerea este indusa de psihic, ceea ce nu ar fi ceva surpinzator. Sunt moarta pe interior. Nu a mai ramas decat durerea, decat tristetea si starea de singuratate. Nici macar sor-mea nu a reusit sa ma faca sa zambesc.

   Plang si plang si deja plang fara lacrimi. Nu mai curg. Nu mai vor. Probabil sunt defecta sau ceva. Nu stiu ce pot face sa ies din starea asta. Nu stiu ce vreau, cum vreau, cine sunt eu, cine sunt cei din jurul meu, ce vor de la mine si sincer nici nu ma intereseaza detaliile astea. Tot ce stiu sigur este ca tu esti acolo undeva si ca te vreau din tot sufletul meu, dar te vreau cum erai. Imi vreau printul pe cal alb inapoi, caci asta erai pentru mine: cel ce urma sa ma salveze de restul lumii si chiar si de mine.

   Cum s-a ajuns aici? Ce a fost gresit? Ce s-a spus gresit? De ce nu am putut sa depasim? De ce nu putem sa renuntam unul la altul desi ne facem rau reciproc? De ce tot ce e frumos tine putin? Iubirea eterna chiar exista? Daca da cum fac oamenii aia sa o pastreze intacta?

    Astea sunt intrebarile ale caror raspunsuri le vreau. Doar asta ma mai intereseaza. Nu ma intereseaza sa traiesc mult si bine fara noi. De ce as face asta? Pentru ce?

   Durerea de cap(asta e din cauza nesomnului si plansului in mare parte) si durerea pe care o simt in capul pieptului(cauza ei inca nu am elucidat-o deci banuiesc ca e indusa) ma fac sa realizez ce au insemnat lunile astea pentru mine.

   Am descoperit ca nu conteaza ca stai 1,2,5,10 ani langa cineva; poti sa nu il iubesti ci doar sa il accepti, asa cum poti sa stai doar o zi cu altul insa sa fie iubirea vietii tale.

   Asa ca, invatati ceva din experientele altora si bucurati-va de ceea ce aveti cat inca il aveti, pentru ca situatia se poate schimba peste noapte si sa ajungeti sa pierdeti cea mai importanta persoana din viata voastra!