O sa incep sa postez mail-uri trimise de mine catre tine si apoi o sa urmeze comentariile de rigoare. Mi se pare o metoda foarte buna de a-mi aminti.
"stii...asta e un lucru pe care il ador la tine....ca esti complicat...si ca imi este greu sa te inteleg....si nu mam simtit jignita pentru ca de cele mai multe ori eu am simt idioata dea dreptul...si chiar daca nu ma crezi chiar sunt extrem de norocoasa ca te am langa mine...ma intelegi..sau incerci...ma accepti asa cum sunt si mai mult decat atat ma si iubesti...ce as mai putea sa mai cer? Ador sa pot spune ca esti al meu...sincer chiar cred ca fostele tale au fost fraiere ca teau lasat sa pleci...te iubesc mult!"
Ciudat dar inca mai simt asta oarecum. Inca pot spune ca sunt norocoasa ca esti al meu. Chiar daca nu te mai straduiesti la fel de mult ca la inceput, probabil ca nici eu nu o mai fac. Asta se intampla cu trecerea timpului. Ajungi sa cunosti tot mai bine persoana de langa tine, sa fi tot mai sigur pe ea, deci prin urmare sa nu te mai stresezi. M-am resemnat cu asta. Dar sa revenim la subiect: am ales acest mail pentru prima postare de genul pentru ca este de foarte devreme (mai exact 11 august 2010) si mi se pare cea mai draguta din acea perioada. Te iubesc. Sincer. Tu mai faci asta? ;;)
